5893176767.jpg

Săptămână trecută, Preşedintele Igor Dodon a făcut un an şi jumătate de când este în această funcţie. Cu această ocazie, şeful statului a prezentat şi un raport, lansând mai multe teme de dezbateri. Dar cum au arătat aceste 18 luni dintr-o parte? Anume la respectiva întrebare îmi propun să răspund în acest material.

Cu siguranţă, până acum mandatul Preşedintelui Igor Dodon nu a fost unul uşor. Pe de o parte el a fost în contrapunere cu guvernarea, care l-a lipsit de mai multe atribuţii importante (lucru nu chiar logic, or un Preşedinte ales de popor nu poate avea mai puţine împuterniciri decât un Preşedinte ales de deputaţi), i-a blocat un şir de iniţiative şi l-a suspendat temporar din funcţie în repetate rânduri pentru că a refuzat să promulge anumite legi sau să semneze decrete privind numirile în funcţii a unor membri ai Guvernului. Pe de altă parte, Preşedintele a trebuit să facă faţă atacurilor permanente ale opoziţiei pro-europene, care l-a acuzat permanent de jocuri ascunse cu puterea. Adică, având mandat oferit direct de cetăţeni, dar lipsit de mai multe atribuţii importante, şeful statului a trebuit să ducă concomitent lupta pe două fronturi, ceea ce l-a pus într-o situaţie destul de dificilă.

Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, Preşedintele a reuşit să se menţină primul în topul încrederii cetăţenilor în politicieni. Cum se explică acest lucru? În primul rând, şeful statului a folosit din plin şi destul de eficient filiera cetăţenească. El a mers în peste 200 de localități din Republica Moldova și a discutat cu peste 18 mii de oameni. De asemenea, Preşedintele a deschis larg uşile Preşedinţiei şi ale reşedinţelor prezidenţiale de la Chişinău şi Condriţa pentru oamenii simpli, în special pentru copii. În anumite perioade nu era săptămână ca sute de copii să nu fi vizitat aceste obiective ţinute până atunci departe de ochii lumii. Contactul direct cu cetăţenii în afara campaniilor electorale este înalt preţuit de oameni şi aceasta nu avea cum să nu-şi spună cuvântul asupra rating-ului Preşedintelui.

În al doilea rând, şeful statului s-a concentrat pe realizarea unor proiecte cu puternic impact social, unde nu putea fi împiedicat de guvernare. Astfel, de suport prezidenţial au beneficiat peste 200 de grădinițe din întreaga ţară, iar în raport cu alte localităţi au fost lansate inițiative de construcție a complexelor sportive. La darea în exploatare a multor astfel de complexe, şeful statului a participat personal, ceea ce i-a consolidat relaţia cu oamenii. Totodată, în raportul Preşedintelui s-a menţionat că au fost ajutaţi 10 mii de copii, care au mers în clasa I în 2017, de ajutor beneficiind şi peste 30 mii de bătrâni. Şeful statului a menţionat că pentru toate aceste acțiuni nu a fost cheltuit nici un leu din bugetul de stat, aspect important pentru oameni.

O posibilă explicaţie de ce, luptând în aceste 18 luni pe două fronturi politice concomitent şi fiind blocat în permanenţă, Igor Dodon a reuşit să-şi păstreze postura de politicianul cu cel mai înalt rating şi care se bucură de cea mai mare încredere din partea cetăţenilor, rezidă şi în iniţiativele cu care a venit şi care s-au bucurat de un apreciabil sprijin popular: trecerea la republica prezidenţială; reducerea numărului de deputaţi de la 101 la 71; împuterniciri suplimentare pentru şeful statului de dizolvare a Parlamentului; anularea Legii ce pune întoarcerea miliardului furat din sistemul bancar pe umerii cetăţenilor etc. Iar dacă mai adăugăm aici şi cele circa 70 de propuneri, demersuri, iniţiative cu care a venit şeful statului, majoritatea având o puternică conotaţie socială, tabloul devine cât se poate de clar.

Nu în ultimul rând, Preşedintele Igor Dodon a fost ajutat să-şi păstreze prima poziţie în topul încrederii cetăţenilor de poziţionarea eficientă în raport cu politica externă. El a reuşit să stabilească relaţii de bună colaborare cu Rusia, având o relaţie amicală cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, dar, totodată, afişând o atitudine îngăduitoare (deloc ostilă, contrar aşteptărilor) în raport cu europenii şi americanii. Astfel, fără a trezi nemulţumirea electoratului pro-european, Preşedintele Igor Dodon a valorificat la maximum relaţia cu Rusia, asigurându-şi susţinerea practic deplină a electoratului pro-rus din Moldova.

Unele puncte importante la capitolul imagine şi rating, şeful statului le-a obţinut şi graţie poziţionării bune în raport cu problema transnistreană. El nu doar a reuşit să stabilească bune contacte cu liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, dar şi să impună percepţia că are capacitatea de a soluţiona problema transnistreană şi că, având practic o conjunctură internaţională favorabilă în acest sens, lucrul respectiv va fi posibil în viitorul apropiat.

Acestea sunt puncte pozitive pentru Preşedintele Igor Dodon în cele 18 luni de mandat. Dar, totuşi, există şi unele nuanţe negative, iar acestea ţin preponderent de capacitatea sa de a-şi onora promisiunile electorale. O parte din cele promise, Preşedintele a realizat, iar altă parte sunt imposibil de realizat în condiţiile actuale şi acest lucru e scos în evidenţă de şeful statului şi de echipa sa cu diferite ocazii. Totuşi, Preşedintele şi aici are o scuză, care, fiind folosită abil, îl ajută să evite pierderile de imagine. E vorba de faptul că şeful statului a rămas fără o parte din atribuţiile sale, dar şi de faptul că e blocat în permanenţă de putere. Dar credibilitatea Preşedintelui rămâne înaltă nu doar pentru că ar exista aceste două scuze, ci şi pentru că o importantă parte a electoratului are o mare aşteptare faţă de ceea ce se poate întâmpla în viitorul apropiat. Or, dacă PSRM va obţine victoria în alegerile parlamentare, iar Igor Dodon îşi va duce la îndeplinire intenţia de a transforma Moldova în republică prezidenţială, cu siguranţă va avea mult mai multe posibilităţi de a-şi onora promisiunile electorale, iar a doua jumătate a mandatului său va arăta cu totul altfel.

DISTRIBUIȚI