[:md]
În situația actuală a Republicii Moldova tinerii sunt cei care rămîn dezamăgiți cel mai des. Asta pentru că statul nu le oferă un loc de muncă cu un salariu stabil, șansa de a se dezvolta, imboldul de a crea ceva mai bun. Astfel majoritatea dintre absolvenții universitaților caută să se afirme în alte țări sau dimpotriva devin pesimiști că nu reșesc să se realizeze. Prin tot acest tablou sumbru avem și tineri care nu se descurajează nicicînd și merg înainte luptînd cu orce obstacol. Eroina din interviul următor este un exemplu de optimism în rîndurile tinerilor de azi. Adriana Martiniuc ne va relata în continuare cum este ca la o vîrsta de 22 de ani sa fii deja administrator la un restaurant din suburbia capitalei,comuna Stăuceni.
Știm că administrator de restaurant nu este profesia care tocmai ai studiat-o, spunene te rog cum se face că ai ajuns totuși să devii un lider atît de tînăr la un asemenea job?
A fost o provocare pe care cu multe dubii, dar am acceptat-o. După ce am finisat universitatea, m-am ciocnit cu realitatea că e greu să gasesti un job pe specialitate și să fie plătit astfel ca să pot să mă întrețin. De fapt jurnalismul, comunicarea publică, domeniul care l-am studiat la facultate și-a avut rolul sau definitoriu la obținerea postului de muncă. Este farte important sa poți vorbi deslușit și încrezut la interviul de angajare, plus și implicarea activă în timpul studiilor în diverse activități sociale mi-au dezvoltat spiritul de lider. Asa că am fost în stare să-mi conving angajatorul că pot face față cerintelor acestui post.
Care trebuie să fie aptitudinele unui lider/administrator ca acesta sa fie ascultat de subalterni?
Cel mai importat este să știi să fii corect și impartial în situațiile care intervin. Relația de prietenie trebuie să persiste, doar că limitele nu trebuie depășite, ci respectate. Este extrem de important să formezi un colectiv în care să ai încredere, să se ajute reciproc și să fie armonie.
Uneori glumeață și veselă cu ei, alteori extrem de serioasă și prudentă, este diferit, asta se isca din procesul de muncă și din situațiile care intervin zi de zi.
Cît de greu ți-a fost să te înrolezi în așa tip de serviciu?
Ușor, pentru că colectivul era nou, toți am început de la zero. Din prima zi de lucru am stabilit regulile.
Crezi că este o repsonsabilitate mare să lucrezi administrator de restaurant?
Nu cred, dar afirm cert, e greu, este muncă responsabilă și minuțioasă, este lucru cu oamenii, iar dispoziția și caracterul oamenilor este imprevizibil. Dar dacă este dorință și plăcere atunci munca devine plăcere și aduce satisfacție cînd clienții rămîn mulțumiți.
Cum reușești să calmezi situațiile tensionate, cu clienți problematici?
Aici imi sunt foarte binevenite abilitățile în comunicare căpătate pe parcursul anilor de studii la facultate. “Totul este cominicare”, dialogul cu clienții, chiar și cu cei mai pretențioși mereu aduce rezultate, oamenii iubesc sa fie ascultați, iar dacă reușești să prinzi ideile care încearcă să le spună, atunci discuția este eficientă și rezultatul este pozitiv.
Își este de ajuns timpul de odihnă? Cum se reflectă acest lucru la sănătatea ta?
Timpul pentru odihnă este foarte puțin, sigur că are efecte negative asupra sănătății, dar încerc să combin utilul cu plăcutul și rezultatul bun, aduce satisfacție, iar asta are efect pozitiv asupra stării emoționale și respectiv asupra sănptății.
Crezi că salariu este demn pentru munca pe care o faci?
Salariul trebuie să motiveze, mă bucur că angajatorul meu a înteles acest lucru. Sunt mulțumită.
Există și lucruri pozitive pe care le-ai preluat și învățat din această experiență de muncă?
Sigur, totul trebuie luat drept experiență, fie pozitivă fie negativă. Încerc să iau tot cei mai bun și folositor din munca pe care o fac.
Care este visul tău în continuare în domeniul muncii, și ce așteptări ai de la conducerea țării?
În funcția pe care o am, vreau ca lumea să aibă salarii decente să poată să-și permită să vină la restaurant, atît pentru a petrece timpul plăcut, dar și pentru a celebra evenimente importante din viața lor.
Eu vreau să fac ce-mi place într-o țară cu perspective, care se dezvoltă continuu. Desigur că vreau stabilitate politică, economică și socială, luînd în considerație evenimentele din țările vecine.
Ai vreun sfat pentru ceilalți din generația ta care poate sunt pesimiști că nu s-au realizat conform studiilor?
Să încerce, să nu fie pesimiști din start. Din pod nimic nu cade, iar pentru a obține ceva trebuie de dorit și de muncit. Îi sfătui să nu pornească peste hotare neîncercînd să se afirme aici. Pentru a pleca mereu este timp.
Mulțumim frumos pentru interviu!
