[:md]
Liderul PSRM Igor Dodon a publicat un clip video în care felicită poporul Moldovei cu cea de a 655-a aniversare a statului moldovenesc, relatează Actualități.md.
În acest an se marchează 655 ani a statalității moldovenești — în 1359 aristocratul din Maramureș, Bogdan I, a proclamat timbrul Moldovei cu coroana maghiară a statului independent și a devenit primul domnitor.
Spotul video arată clar cât de-a lungul istoriei Moldovei, se rupea cîte o părticică din pământul nostru. S-a luptat din greu, s-a vărsat mult sînge pentru suveranitate, pentru libertatea de a fi moldovean. Dar noi am supraviețuit și Moldova continuă să-și păstreze dreptul de a fi un stat independent.
Igor Dodon i-a felicitat pe toți cu aceast eveniment important și face apel la popor să nu-și uite rădăcinile.
“Moldova este în sufletul fiecărui cetățean, este în sufletul meu. Noi trebuie să ne păstrăm identitatea națională, să ne păstăm țara și să muncim pentru un viitor cu care să se mîndrească copii și nepoții noștri”.
Notă istorică Actualități.md
A fost odată un tânăr prinţ, care domnea în ţara sa la marginea Carpaţilor. Îi plăcea vânătoarea înainte de toate. Într-o zi află că într-una din păduri trăieşte un zimbru atât de mândru şi puternic, cum încă nimeni nu vânase. Oamenii povesteau că purta o stea strălucitoare pe frunte şi Luceafărul nopţilor reci sta între coarnele sale. Nimeni nu fu însă atât de curajos să se încumete să îl vâneze. Toate acestea le auzi prinţul şi se hotărî să răpună zimbrul şi să se aleagă cu mândrul trofeu.
Prinţul îşi adună tovarăşii şi porni călare prin păduri, până când căţeaua sa luă urma zimbrului şi iute ca vântul fugi înaintea tuturora. Prinţul o urmă de îndată adânc în pădure. Tovarăşii săi erau cu mult în urmă, când prinţul auzi mugetul înfricoşător al zimbrului şi lătrături furioase. Când ajunse în luminiş văzu cu groază cum căţeaua sa credincioasă încolţise imensul animal. Căţeaua, iute, vru să sără în spatele zimbrului, însă acesta, cu o mişcare scurtă de coarne o omorî.
Zimbrul, mugind şi fremătând se întoarse către prinţ, care îl izbi cu putere în luceafărul din frunte. Uriaşul animal căzu pe loc mort.
Când tovarăşii săi ajunseră în sfârşit în luminiş, prinţul le spuse cu o voce mândră: „Zimbrul eu l-am învins. Priviţi-i capul puternic; acest trofeu va deveni stema ţării mele
şi acest pârâu, ca şi ţara prin care curge, vor purta numele căţelei mele,Molda”.
Principatul Moldova apare pe cursul superior al rîului Siret, la nord–estul Carpaţilor Orientali, în baza unei formaţiuni teritorial-prestatale menţionată în izvoarele de la mijlocul secolului al XIV-lea localizată pe rîul Moldova (de la care probabil şi vine denumirea ţării), avînd capitala la Baia.
Primul voievod apare în documentele de epocă — Dragoş, vasal la acel moment al regelui maghiar, mai tîrziu la 1363-1367 Bogdan I este recunoscut ca domnitor şi conducător al unui stat Independent, care va uni şi alte teritorii sub el
În timpul domniei lui Bogdan I, noul stat de sine stătător începe să-şi lărgească hotarele înspre nord, sud şi est, prin înglobarea altor formaţiuni prestatale mai mici existente în acest teritoriu de la est de Carpaţi. Consolidarea deplină a statului are loc la sfîrşitul secolului al XIV-lea cînd hotarele ajung pînă la Marea Neagră.
O puternică prosperare a Ţării Moldovei are loc în timpul Domnitorului Ştefan cel Mare. Marele Domnitor rămîne în conştiinţa contemporanilor săi ca apărător al creştinilor în lupta cu otomanii, fiind în decursul a 40 de ani ca un scut de apărare pentru Europa, şi în care duce peste 20 bătălii şi războaie.
Începînd cu sfîrşitul secolului XIV, cînd Imperiul Otoman se instalase la Dunăre, devenind una din puterile ameninţătoare, în consecinţă Moldova este obligată să ducă împotriva celei mai mari puteri a Europei un îndelung război de apărare naţională. Din păcate, Principatele Dunărene nu au fost susţinute în această luptă de regii vecini care nu au conştientizat necesitatea luptei comune împotriva otomanilor. Tratate antiotomane semnate de aceste state erau mai mult din datoria creştinească pentru a se justifica pe plan internaţional. În rezultatul războiului de la Vaslui din 1475 oştile moldoveneşti cu un efectiv de 40 000 înving marea oştire turcească în număr de circa 120 000 ostaşi turci. După bătălia strălucitoare, marele voievod Ştefan cel Mare este elogiat de întreaga lume creştină, iar Papa de la Roma Sixt al IV îl va numi „Atletul lui Cristos”. În 1486, după lupte îndelungate, Ştefan cel Mare încheie pace cu turcii.După moartea domnitorului şi a campaniei sultanului Suleiman I în Moldova, este recunoscută suzeranitatea Porţii Otomane. La sfîrşitul secolului al XVI – sec. XVII această suzeranitate devine foarte restrictivă, turcii mărind pretenţiile către Moldova şi birul plătit de către aceasta.
Una din instituţiile organizării statale era oştirea, ea fiind un component de bază alături de domnie, aparatul administrativ-fiscal şi biserică.
În perioada 1711-1821 Imperiul Otoman impune Moldovei dominaţiile străine reprezentate la domnie prin greci-fanarioţi.
În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord a Moldovei (Bucovina), Imperiului Habsburgic, iar în 1812, cedează Imperiului Rus, teritoriul dintre Prut si Nistru, (Basarabia). În 1856, 3 judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi Ismail) reintră in componenţa Moldovei.
Pe 12 octombrie 1924, Uniunea Sovietică a înființat o republică autonomă, RSSA Moldovenească, în componența RSS Ucrainene, pe o parte din teritoriul dintre râurile Nistru și Bug, republică în cadrul căreia moldovenii constituiau circa 40% din populație.
Protocolul Adițional Secret (ruso-german) imperialist, al Pactului Molotov-Ribbentrop, privitor la sferele de influență și dominație în Est-Europa, semnat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă la 23 august 1939, a dus la trecerea la 28 iunie 1940prin ultimatum (din partea guvernului URRS) și cedare (din partea Consiliului de Coroană al României) a teritoriilor dintre Prut și Nistru (Basarabia), dar și a nordului Bucovinei, în componența URSS. Ținutul Herța, deși nu a fost inclus în protocol, a fost ocupat de asemenea de către armata sovietică. Inițial, Basarabia fără județele Hotin,Ismail și Cetatea Albă, plus o parte a RSSA Moldovenești (aproximativ corespunzătoare teritoriului actual al Transnistriei) au fost incluse în RSS Moldovenească nou-înființată la 2 august 1940, printr-un decret semnat de Stalin, fără nici un fel de consultare a locuitorilor regiunii. RSS Moldovenească a devenit o republică unională separată în cadrul URSS, cu drept teoretic de secesiune.
În februarie-august 1944 Uniunea Sovietică a organizat din nou RSS Moldovenească. De data aceasta, hotarele de nord, sud și est ale republicii au fost modificate. Astfel, jumătatea de sud a fostului județ Hotin, și porțiuni mai mici din fostele județe românești Ismail și Cetatea Albă (toate trei cedate în întregimea lor RSS Ucrainene în 1940) au revenit rebublicii sovietice moldovenești în urma recuceririi acestui teritoriu de către URSS. Au existat și modificări minore ale hotarului transnistrean cu RSS Ucraineană.
În anii ‘70 și ‘80, RSS Moldovenească a primit investiții substanțiale din bugetul URSS pentru a dezvolta facilități industriale și științifice, precum și pentru construcția de locuințe. În 1971, Consiliul de Miniștri al URSS a adoptat o decizie "Despre măsurile pentru dezvoltarea viitoare a orașului Chișinău", care alocauu mai mult de un miliard ruble din bugetul URSS , pentru invesții, decizie care ulterior a adus o oarecare prosperitate și muncitorii calificați din întreagul URSS. O astfel de alocare a activelor URSS a fost parțial influențată de faptul că, Leonid Brejnev, conducătorul real al URSS între anii 1964 și 1982, a fost Prim-Secretar al Partidul Comunist în RSS Moldovenească între 1950 și 1952. Aceste invesții s-au oprit în anul 1991 când Moldova a devenit independentă.
Numele țării s-a schimbat în Republica Moldova pe 23 mai 1991, țara proclamându-și independența pe 27 august 1991.
