[:md]
Deşi amploarea dependenţei de jocurile de noroc în Republica Moldova este foarte crescută, pînă în prezent autorităţile nu au realizat nici un studiu reprezentativ la nivel naţional sau estimativ în acest domeniu. Conform datelor prezentate de organizaţiile neguvernamentale din ţara noastră, peste 80.000 de moldoveni participă, într-un fel sau altul, la un anumit joc de noroc, fie că se cheamă cazino, slot, case de pariuri, etc. Numărul tot mai mare al persoanelor participante la jocurile de noroc este legat în mod direct de numărul mare al cazinourilor, care au crescut semnificativ în ultimii zece ani.
În paralel cu interesul major al practicării acestui tip de jocuri s-a constatat şi o creştere a numărului celor care devin dependenţi de ele. Potrivit Centrului Internaţional de Prevenire şi Informare în Domeniul Adicţiilor (CIPIDA), aproximativ unul din zece jucători ajunge dependent. De altfel, putem estima un număr de 7-8 mii de dependenţi în ţara noastră.
Cercetările ne arată că neurobiologia dependențelor ce nu implică substanţe chimice este asemănătoare cu cea a depentențelor de substanţe. Atît substanţele chimice cît şi activitățile/comportamentele excesive activează sistemul de recompensă al creierului în mod direct şi dramatic, acestea oferă o cantitate prea mare de recompensă care nu poate fi gestionată de neurobiologia persoanei respective. Desfăşurarea în exces a unei activităţi plăcute, ca şi ingestia unor substanţe, duce la schimbări afective şi la dispoziţii majore, ceea ce alterează funcţionarea normală a sistemului de recompensă al creierului şi determină reducerea altor activităţi considerate cîndva plăcute.
De altfel, cei care se confruntă cu această problemă, prima dată joacă din curiozitate, apoi o fac din plăcere şi sfîrşesc prin a căuta în mod constant să-și satisfacă această necesitate, nesimţindu-se împliniţi în niciun alt mod. Dependenţa de jocurile de noroc nu este un viciu sau un eşec de moralitate, ci este o boală întîlnită în literatura de specialitate sub denumirea de tulburare de control a impulsurilor, caracterizată prin eşecul recurent de a rezista impulsului de a juca, în ciuda consecinţelor negative severe prezente în plan personal, profesional sau familial. Conform datelor statistice, fiecare al cincilea caz de adresare la psiholog are tangenţă cu dependenţa de jocurile de noroc.
De asemenea, numărul de solicitări de tratament pentru această dependenţă este considerabil şi în continuă creştere. Adresările provin, în principal, din partea familiilor jucătorilor care caută tratament de specialitate. După cum se poate observa, în ultimii ani, numărul de case de pariuri sportive şi cazinouri este în creștere atît în ţară cît şi în oraşele mari. De aici putem deduce că şi numărul de persoane care frecventează asemenea localuri este de asemenea în creştere. Procentul celor care dezvoltă această adicţie este direct proporţional cu numărul caselor de pariuri şi cazinouri. Rareori se întîmplă ca dependenţa de jocurile de noroc să fie singura problemă a unei anumite persoane.
Adesea, aceasta se asociază cu alte dependenţe – de alcool, droguri, tutun şi/sau cu depresia. O cercetare realizată de CIPIDA (2014) în oraşele Chişinău şi Bălţi, în rîndul tinerilor cu vîrste cuprinse între 18 și 22 ani, a arătat că jocul patologic este întîlnit într-o proporţie mult mai mare la băieţi (96%) faţă de fete (4%). Dintre cei care au recunoscut că practică jocul patologic, 71% obişnuiesc să consume alcool, 12% droguri ilegale şi 17% droguri legale (etnobotanice/spice-uri).
