[:md]
Alexandru Fala expertul centrului Centrul analitic Expert-Grup, a prezentat un studiu despre Banca de Economii. În care se constată că banca a avut în perioada 2008-2013 pierderi cuprinse 320 şi 526,8 de milioane de lei. Chiar dacă banca şi-a îmbunătăţit indicatorii de capitalizare, care „au trecut” peste nivelele limită, însă problema creditelor neperformante rămâne acută. În Trimestrul al treilea din 2013 ponderea creditelor neperformante a atins un nivel record de peste 60%, iar soldul împrumuturilor toxice este foarte mare şi constituie 940,5 mil. Lei, potrivit Eco.md.
Expertul subliniază că pasivitatea instituţiilor publice şi justiţia ineficientă favorizează realizarea unor operaţiuni frauduloase şi, practic, nu garantează dreptul la proprietate, în acest fel mărind decalajul dintre realităţile Republicii Moldova şi standardele Europene. Evoluţiile din ultimii ani de la BC „Banca de Economii” SA scoate în evidenţă problemamanagementului ineficienta proprietăţii de stat, al deciziilor politice neinspirate şi al funcţionării.dezinteresate a instituţiilor publice. Decizia politică de preluarea a unei bănci falimentare în plină criză, raidurile corporative, acţiunile întârziate şi contradictorii ale instituţiilor publice, precum şi diluarea valorii acţiunilor ca rezultat al emisiunilor suplimentare la preţuri derizorii au afectat grav Banca de Economii. Însă, ponderea cea mai mare în degradarea situaţiei aparţine activităţii de creditare defectuoase, contrare oricărui principiu de prudenţă şi a unui
management deficient. Regretabil, dar şi aşa numita „salvare” a băncii s-a transformat într-o cedare dezonorată a controlului asupra instituţiei financiare din partea Guvernului şi a creat un precedent riscant, prin care statul, şi indirect cetăţenii, ar putea pierde şi în viitor pârghiile de influenţă în companiile publice sau public-private. În raport se face o analiză a acestor evoluţii, concomitent sunt prezentate soluţiile utilizate în practica internaţională pentru salvarea băncilor
afectate de criza financiară din 2007-2009.
Cazul Băncii de Economii este o mostră a disfuncţionalităţile economiei naţionale.
Declinul acestei bănci a fost generat de constrângerile critice ale economiei naţionale, cum ar fi:cadrul regulator ineficient, pasivitatea instituţiilor publice, justiţia necalitativă, nivelul scăzut de transparenţă în activitatea instituţiilor financiare. Pe parcursul ultimilor 5 ani anume cu concursul
acestor factori s-a reuşit doborârea unui gigant financiar autohton. Decizia politică din 2009 de a prelua o bancă falimentară – Investprivatbank, în plină criză
economică, a fost dramatică pentru Banca de Economii. Preluarea activelor necalitative a sporit expunerea la risc a băncii, iar executarea lentă şi dificilă a gajului aferent creditelor compromise primite de la Investprivatbank a determinat o continuă înrăutăţirea a indicatorilor de capitalizare şi lichiditate a Băncii de Economii.
Decizia luată în vara anului 2011 de Parlamentul Republicii Moldova de a schimba activele toxice moştenite de la Investprivatbank contra obligaţiuni de stat a ameliorat situaţia băncii. După această tranzacţie BEM a scăpat de activele necalitative şi a obţinut o sursă sigură de lichidităţi, generată de efectuarea plăţilor aferente obligaţiunilor de stat. Totuşi decizia Parlamentului nu a fost analizată din perspectiva
distorsionării concurenţei pe piaţă. Favorizarea doar a unei bănci, printr-o schemă de preluare a activelor necalitative, poate crea distorsiuni concurenţiale pe piaţă financiară.
Nu sunt clare motivele majorării capitalului statutar, realizat prin emisiune suplimentară închisă în octombrie 2010 din contul reducerii profitului nedistribuit. Acest transfer dintre diferite componente ale capitalului de gradul I nu a influenţat indicatorii de capitalizare, ci doar a
indus un puternic efect de diluare a valorii acţiunilor. Din cauza emisiunii acţiunilor la un preţ extrem de mic comparativ cu valoarea de piaţă şi cu activele nete pe acţiune, efectul de diluare a fost puternic. În rezultatul emisiunii valoarea de piaţă a pachetului deţinut de stat s-a redus cu 131,7-197,6 mil. lei.
Raidurile corporative aspra băncii au fost (ne)contracarate prin acţiuni întârziate şi contradictorii din partea instituţiilor publice, iar sistemul judecătoresc, se pare că a luat partea achizitorilor ostili. Preluările ostile s-au soldat cu incapacitatea exercitării atribuţiilor sale de către Consiliul Băncii, pe o perioadă de aproximativ două luni, din cauza existenţii a două consilii (unul ales la adunarea generală a acţionarilor convocată de stat ca acţionar majoritar, altul creat în urma adunării desfăşurate de noii acţionari minoritari). Această stare a generat un blocaj administrativ agravând şi mai tare situaţia băncii.
Totuşi cel mai mare impact negativ asupra băncii l-a avut promovarea unei politici de creditare falimentare realizată fără respectarea normelor de prudenţialitate. Schemele complexe de creditare frauduloasă şi dezinformarea de către executivul instituţiei financiare a
BNM şi a Consiliului Băncii , a permis o lungă perioadă de timp, desfăşurarea activităţilor nocive pentru BEM. Acest fapt a provocat un şoc neaşteptat pentru bancă, astfel deteriorarea situaţiei financiare nu s-a produs într-un mod gradual, ci a fost de fapt o explozie spontană produsă în trimestrul patru din 2011, soldul creditelor neperformante majorându-se de 6 ori comparativ cu trimestrul trei din 2011.
În prezent Republica Moldova este între „ciocan şi nicovală”. Pe de o parte trebuie de continuat procesul de privatizare pentru a imprima eficienţă în activitatea întreprinderilor, pe de altă parte cedările din 2013 (BEM şi Aeroport) implică pe viitor riscul unor înstrăinări de active la un preţ subevaluat sau pierderea controlului asupra patrimoniului public. În acest context este oportun de a transparentiza la maximum procesul de deetatizare: în cadrul comisiilor de privatizare, reprezentanţilor societăţii civile ar putea să li se ofere rolul de observatori; deciziile privind deetatizarea ar trebui să fie avizate
de consiliile consultative de pe lângă autorităţile publice centrale; oferirea accesului la toate documentele aferente procesului de deetatizare ( de exemplu la procesele verbale ale şedinţelor comisiilor de privatizare), recomandă autorul studiului.
Sursa: Eco.md
