[:md]
Înălțarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămîna a VI-a, după Paști. Este cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas. În această zi creștinii se salută cu "Hristos S-a Înălțat!" și "Adevărat S-a Înălțat!", notează Actualități.md.
Potrivit cărţii biblice "Faptele Apostolilor", Mântuitorul Iisus Hristos, după Înviere, s-a arătat ucenicilor, timp de 40 de zile, după care, în prezenţa lor, s-a înălţat la cer. În acel moment Hristos şi-a profeţit revenirea şi i-a încredinţat pe apostoli că îl va trimite pe Duhul Sfânt la ei, prevestind astfel Rusaliile, când Sfântul Duh s-a pogorât asupra apostolilor, înzestrându-i cu cunoaşterea limbilor străine, pentru a propovădui cuvântul Domnului. Rusaliile se sărbătoresc la 50 de zile de la Paşti, numai duminica.
Începând din secolul al IV-lea, Înălţarea este celebrată atât în Imperiul Roman de Răsărit, cât şi în cel de Apus, la 40 de zile după Paşti, întotdeauna într-o zi de joi. Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prăznuit de Rusalii.
Potrivit tradiţiei, locul de pe care Mântuitorul Hristos s-a înălţat la cer este situat la Ierusalim pe Muntele Măslinilor. Micuţa capela rotundă de acolo păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos. Capela Înălţării Domnului este un loc de închinăciune, atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani.
Tradiții și obiceiuri:
Ajunul Ispasului era numit în popor Hurdubaia Paștelui. Cei care se împărtășeau de Paște erau obligați să nu lucreze șase săptămâni (însă este puțin de crezut că cineva ținea acest obicei în condițiile începerii muncii câmpului), adică până de Ispas, deoarece se credea că împărtășania stă în ei în tot acest timp. Se mai spunea că din ajun încep să umble Ielele sau Rusaliile, niște spirite malefice care provoacă multe boli. În noaptea dinspre Ispas, fetele și flăcăii se adunau sub aluni, asta deoarece era credința că numai în această noapte înfloresc și, totodată, se scutură florile alunului. Florile acestea erau păstrate cu mare grijă, fiind foarte bune de leac și de dragoste.
Sărbătoarea se ținea de oamenii temători de grindină, De asemenea se credea că dacă vor lucra de Ispas vor …căpia!
Întocmai ca la Paște, se mănâncă ouă roșii, pască și cozonac și miel.
De teama strigoilor și ielelor, casele, mormintele și biserica se împodobeau cu flori, frunze și crengi de alun, nuc, paltin sau leuștean.
Se poartă foi de nuc la brâu, pentru că și Hristos și-a pus când s-a înălțat. Se crede că cine moare de Ispas ajunge în cer. La Ispas se bat cu leuștean vitele, ca să se îngrașe. Se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă într-un furnicar: " Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în acest furnicar! "
În ziua de Ispas nu trebuie să se dea foc și sare din casă; foc, pentru că tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inima rea în casa ca focul; și sare nu se dă, pentru că laptele vacile nu vor avea smântână. Ce se seamănă după Ispas nu rodește .
Râșniță de faină
În ziua de Înălțarea Domnului, femeile care au în familie morți împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele morților, crezându-se că în această zi se înalță sufletele lor la cer și să aibă merinde de drum.
Femeile împart laptele dulce fiert cu păsat și se mai dă și o legătură de mături de pe câmp.
În aceste vremuri de cumpănă, să nu ne uităm eroii din cimitirele militare, din cimitirele de onoare, să mergem să depunem flori la monumente și să participăm la slujbele de pomenire.
