[:md]
Astăzi creștinii ortodocși sărbătoresc Acoperămîntul Maicii Domnului sau Procoavele cum se zice în popor.
Acoperămîntul Maicii Domnului, este considerată cea mai importantă sărbătoare creştină de toamnă. Potrivit tradiţiei creştine, fiecare biserică nou construită prin sfinţire primeşte un nume al unui sfînt sau al unui eveniment important din istoria mîntuirii neamului omenesc. Acel sfînt devine patronul spiritual al lăcaşului sfînt şi totodată al localităţii date.
Astfel, sărbătoarea creştinească, numele căreia îl poartă biserica dintr-o localitate, este şi sărbătoarea creştinilor băştinaşi, sau cum este obişnuit a se spune la noi – Hramul oraşului sau al satului (Hram, din slav. – lăcaş sfînt, biserică, templu). Această sărbătoare dă prilej de a cinsti şi a înălţa rugăciuni în comun sfântului care este ocrotitor al lăcaşului şi al localităţii date, pentru ca el să mijlocească în faţa Bunului Dumnezeu pentru a trimite credincioşilor binecuvîntare şi harul Său cel dumnezeiesc. Şi aşa ar trebui să fie ca hramul localităţii să fie serbat odată cu hramul lăcaşului sfânt. Unde sunt două sau mai multe biserici, conform vechii tradiţii, hramul localităţii este serbat în aceeaşi zi cu hramul celei mai vechi biserici din localitate.
La începutul sec. al XX-lea în Chişinău existau 15 biserici şi 17 paraclise, dintre care numai două paraclise – cel al orfelinatului de băieţi „Regina Maria” şi cel al azilului de bătrîni, construite mai recent – purtau hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. Cât priveşte hramul sau ziua oraşului Chişinău, acesta a fost stabilit la sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului din mai multe motive: Chişinăul, ca aşezare a fost atestat la început de octombrie (1436), în preajma sărbătorii Acoperămîntul Maicii Domnului; unul din cele trei hramuri ale Catedralei „Naşterea Domnului”, la fel, este sărbătoarea Acoperămîntul Maicii Domnului. Alt motiv, care ne dă prilejul de a serba hramul oraşului la această sărbătoare, este legat de un eveniment spiritual din viaţa chişinăuienilor.
În fiecare an, la 14 octombrie, ziua sărbătoririi Acoperămîntului Maicii Domnului, în procesiune solemnă era adusă la Chişinău Icoana Maicii Domnului de la Hîrbovăţ. Era întîmpinată la marginea oraşului de către clerici, autorităţi şi localnici, apoi cu cîntări şi rugăciuni era adusă în Catedrala Arhiepiscopală. În faţa Sfintei Icoane se înălţau rugăciuni, ca prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu iubitul ei Fiu, Iisus Hristos, să dăruiască Chişinăului şi întregii ţări harul dumnezeiesc.
Sărbătoarea Acoperămîntului Maicii Domnului abundă în tradiţii şi obiceiuri populare, potrivit Adevarul:
1. Sărbătoarea Acoperămîntulul Maicii Domnului mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de Pocroave;
2. Potrivit tradiţiei populare, Acoperămîntul Maicii Domnului reprezintă pregătirea ogoarelor pentru sezonul rece şi acoperirea pămîntului cu brumă;
3. Fetele a căror podoabă capilară nu era prea bogată se rugau în această zi Sfîntului Procoavă să le acopere capul cu păr;
4. De Procoave credincioşii ţin post, fiindcă astfel sunt feriţi de boli, de înec sau de supărări;
5. Există o credinţă printre bătrânele de la ţară, conform căreia, dacă este tăiat azi, părul rămâne în legătură cu corpul. Din acest motiv nu trebuie aruncat şi nici ars, fiindcă poate fi luat de vrăjitoare sau de oamenii răi, care fac diverse farmece;
6. Denumirea populară a Acoperămîntului Maicii Domnului, „Pocroavele“, este de fapt un cuvânt slavon care înseamnă acoperirea pământului cu brumă sau cu zăpadă;
7. În unele zile se zice că fetele care sunt împodobite astăzi pentru nuntă au parte de o căsnicie lungă şi fericită;
8. Astăzi gospodinele îşi servesc rudele şi oaspeţii cu plăcinte de post, umplute cu mere sau cu dovleci;
9. În trecut, de Pocroave, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hîrbovăţ era expusă credincioşilor, la Chişinău;
10. În unele sate, de Procoave, vitele sunt stropite cu apă sfinţită, pentru a fi ferite de boli în sezonul rece.
