[:md]Ion Ceban despre principii de viata, familie si Moldova

[:md]

„Pentru ce sunteţi cel mai recunoscător vieţii?”, „Pentru că sunt”. Astfel începe interviul cu Ion Ceban. I-am lansat invitaţia de a călători prin istoria sa de viaţă în tendinţa de a cunoaşte o altă parte a lumii sale. Ni s-a deschis, credem noi, cu sinceritate. E politicianul care are un scut politic puternic şi principii în care crede cu toată tăria. E omul care poate fi cel mai dur în dezbateri televizate sau care poate scanda revoluţionar lozinci în piaţă, lansându-se fără ezitări în conflicte verbale. E unul dintre liderii Partidului Socialiștilor. Dar, mai presus de orice, am descoperit în el un familist sensibil, care ştie să-şi ducă soţia în braţe, să-şi facă fiica să râdă în hohote, să meargă prin mulţime fără a-şi etala un statut superior şi, pur şi simplu, să fie aproape de oameni, mergând cot la cot cu ei în troleibuz sau făcând piaţa. 

Ceea ce fac îmi ia mult timp, dar încerc să îmi fac timp liber pentru familie. Unul dintre cele mai mari regrete ale mele e că am parte de un deficit de timp. Regret zilele în care plec dimi- neaţa, şi cei din familie încă dorm, vin seara, şi ei deja dorm. Regula cred că este valabilă pentru toată lumea care încearcă să facă ceva, indiferent că este în domeniul afacerilor, în domeniul politic, în momentul în care dedică foarte mult timp activității de serviciu, planul personal are un pic de suferit. Încerc să com- pensez toate acestea în timpul sărbătorilor de familie, în unele weekenduri pot dedica familiei o zi întreagă sau două zile. Tot atunci găsim loc şi pentru plimbări împreună, lecturi. Într-un timp, alergam dimineața în Dendrariu. Acum, mai ales în această toamnă electorală, nu am timp pentru asta.

Pe soţia dvs. când aţi cunoscut-o, în ce circumstanţe?

Foarte simplu. În anul 2006, toamna, ieşeam din casa guvernului şi un grup de prieteni mi-a propus să mergem la o cafenea. În acea cafenea am văzut-o pentru prima dată pe Tatiana. În aceeaşi seară i-am zis că, mai devreme sau mai târziu, va fi soţia mea. Peste patru ani ne-am căsătorit.

Ce apreciaţi cel mai mult la ea? Prin ce v-a cucerit si continuă să vă cucerească în fiece zi?

Prin feminitate, inteligenţă, frumuseţe, sinceritate – sunt patru calităţi pe care le apreciez până în prezent şi aşa va fi în conti- nuare. Familia este cea mai mare bucurie a mea şi îmi apreciez enorm soția pentru faptul că mi-a permis să cunosc aceste stări deosebite de fericire.

Ce părere aveţi despre conceptul unei familii moderne?

E complicat. Am făcut foarte multe studii despre subiectul respectiv, eu fiind nemijlocit responsabil de domenii în acest sens. Cred că e un subiect dificil. Familia contemporană este în criză, o criză totală, oamenii fug după cu totul alte lucruri, nu vor angajamente, nu vor să nască copii, se căsătoresc târziu, fug după ceea ce este, de fapt, iluzoriu. Există foarte multă propagandă, foarte multe lucruri negative care influenţează deciziile tinerilor. E păcat atunci când cineva crede că o maşină este mai importan- tă decât o relaţie sau un copil şi aleargă cu limba de un cot ca să procure acest bun. Îmi aduc aminte cu plăcere de bunicii mei, care au avut foarte mulţi copii în familie şi erau foarte fericiţi, neavând maşini, tehnologii şi vile, neumblând peste mări şi ţări. Ei erau absolut fericiţi pentru că ştiau să se bucure de momentele cu adevărat prețioase în viața unui om.

Şi cum ne putem salva familiile de această propagandă? dvs. cum reusiți?

Să ne amintim mai des de ce bunicii noştri erau mai fericiți decât noi şi să înțelegem că sursa fericirii lor au fost bunele relații în comunitate, familia, copiii, bucuriile vieții simple, în armonie cu natura. În general, cred că în orice familie este important să ştii să asculţi unul de celălalt, să ştii să respecţi părerea celuilalt, să ai încredere în partenerul tău, altfel nu merge căsnicia. Contează şi dragostea. E o reţetă simplă de tot.

Fiica voastră, ilinca, câţi ani are?

Doi ani şi patru luni.

S-a  schimbat  ceva  în  interiorul  dvs. în  ziua  în  care  s-a  născut  ea?

Da, naşterea Ilincăi a schimbat în mod categoric percepţia şi viziunea mea despre relaţia părinte-copil. Până la asta ştii doar partea teoretică, dar când îţi vezi şi simţi pentru prima dată copilul, tot ce ştiai sau credeai că ştii devine neînsemnat față de ce simți şi începi dintr-odată să înțelegi.

Ce calităţi aţi vrea ca ea să mostenească sau să înveţe de la dvs.?

Perseverenţa, dar, în general, aş prefera să ia partea bună din mine. Evident, mi-aş dori, ca orice părinte, să aibă o personalita- te distinctă.

Când veniţi acasă, lăsaţi subiectele de la muncă după usă sau obisnuiţi să le mai discutaţi cu Tatiana?

Dacă e să fiu sincer, nu întotdeauna îmi reuşeşte. E complicat să laşi emoțiile de peste zi după uşă şi să păşeşti în casă de fiecare dată cu seninătate. Dar încercăm să nu mai discutăm despre serviciu.

De ce preferă un viceresedinte de partid să meargă cu troleibuzul?

Eu nu mă simt incomod. Am fost şi viceministru şi am mers în transportul public, am activat la Guvern foarte mulți ani, în cadrul Preşedinției şi am mers în transport public, sunt de mai mulți ani deputat, şi tot merg în transportul public, nu mă sinchi- sesc de asta. Îi invit pe toți deputații să facă la fel, să mai discutăm cu oamenii, să mai aibă posibilitatea de a vedea societatea de aproape, pentru că atunci când avem dezbateri în Parlament, deputații povestesc tot felul de istorii artifi  ale. Îi invit pe toți să meargă la piață, e o posibilitate unică de a interacționa cel mai bine cu oamenii.

Presupun că dacă mai sunteţi implicat în viaţa Politică din Moldova, iubiţi această ţară. Până unde aţi putea merge Pentru ea?

Da, iubesc mult Moldova. Şi cred că zi de zi, cu toții, am putea face ceva bun pentru ea. Dacă nu aş fi iubit Moldova, nu aş mai fi fost în ţara asta de foarte mult timp. Am avut oferte din străinătate încă de pe când eram student, dar şi ulterior. Exact cum am spus anterior, aş vrea ca toţi cetăţenii Moldovei să facă alegerea în favoarea ţării lor, toţi cei care pleacă să-şi dorească să se întoarcă şi să aibă această posibilitate, or ei au nevoie de o motivație promițătoare.

Cum caracterizaţi perioada politică prin care trecem si ce dispoziţie politică aveţi în prezent?

Cred că este o perioadă destul de dificilă pentru Republica Mol- dova, în primul rând, însăşi statalitatea Republicii Moldova este pusă sub semnul întrebării, şi acesta este cel mai grav lucru care se putea întâmpla. În al doilea rând, decalajul social este consi- derabil, aproximativ un milion de cetăţeni moldoveni trăiesc în sărăcie sau la limita sărăciei cumplite. Oameni care au construit o ţară întreagă, mă refer aici la persoane în etate, oameni care au activat o viaţă în domeniul culturii, educaţiei, medicinei, agri- culturii – mulţi dintre ei sunt, practic, cu mâna întinsă. Iar cei care astăzi activează în aceste domenii, cei care creează valoare adăugată şi care în alte ţări sunt apreciaţi, în Moldova, cu regret, sunt neglijați. Tinerii nu văd un viitor sigur şi dacă astăzi îi între- băm dacă vor să rămână în Republica Moldova, peste 80% dintre ei vor zice că nu şi asta înseamnă că ei nu văd aici perspective şi posibilităţi de dezvoltare. De asta zic că e foarte dificil.

Dacă ar fi putut fi obţinut adevărul fără luptă, am fi trăit într-o societate perfectă, ceea ce nu avem şi cred că nu poate fi găsit altundeva, în alt colţ al lumii.

Care ar fi soluţia?

Soluţia ar fi următoarea: în primul rând, ar trebui ca cei de la gu- vernare să fure mai puţin sau ideal ar fi să nu fure deloc şi să nu accepte corupţia. Cea mai revoltătoare situaţie e că omul căruia i s-a adus o cutie de bomboane şi câteva sute de lei este prins şi face puşcărie pentru asta, dar cel care fură sute de milioane, şi avem cazuri răsunătoare la televizor, nu poartă pentru asta nicio răspundere. Asta, în timp ce, spuneam anterior, stau cetăţenii cu mâna întinsă şi nu au cu ce să-şi achite măcar facturile de utilități.

În al doilea rând, Moldova ar trebui să devină un stat social cu o economie puternică. Avem resurse interne foarte mari pe care putem miza, sunt şi resurse externe de care putem beneficia, dar asta nu înseamnă că dacă vin granturi şi credite, trebuie risipite. Statisticile arată că, în ultimii patru ani, investiţiile străine directe nu ajung nici la 25%, cifră înregistrată în 2008, atunci când colega mea, doamna Zinaida Greceanîi, era prim-ministru, iar Igor Dodon — ministru al Economiei.

Ca investițiile să intre în țară, trebuie să asigurăm condiții adec- vate pe plan intern şi, cum spuneam mai devreme, să avem acces spre piețe de desfacere. Cu Federația Rusă guvernarea s-a certat şi a semnat Acordul de comerț liber cu Uniunea Europeană, deşi încă nu s-au făcut paşi concreți în acest sens şi nici nu cred că se vor face, cel puțin în viitorul apropiat. Apropo, este absurd pen- tru Republica Moldova ca ea să importe mii de tone de struguri de masă, mere, roşii, în timp ce are producție autohtonă. Statul nu trebuia să se grăbească în semnarea Acordului de asociere.

Până şi Ucraina a amânat implementarea acestui acord cu 16 luni.

Problema acum e de altă natură, Moldova nu poate exporta în prezent nici în Est, nici în Vest. Într-o direcție nu e voie, în alta nu e nevoie de produsele noastre. Batem pasul pe loc, luăm granturi, credite, iar produsele se alterează, fermierii nu au cu ce plăti salarii. Culmea absurdului este distrugerea viței-de-vie pe mii de hectare, pentru că proprietarii nu au unde vinde poama sau vinul. Grație acțiunilor guvernării au fost luați la rost cei 700 de mii de moldoveni care lucrează în Federația Rusă. Or, ei sunt cei care mențin economia Moldovei pe linia de plutire, banii trimişi anual acasă constituind 1/3 din PIB. Dacă mai adăugăm şi eventuala criză energetică pe care o putem avea în lipsa unui contract pentru gazele naturale, lucrurile par şi mai triste. Asta este situația. Trebuie să-ți alegi corect partenerul. O țară mică trebuie să facă o diplomație inteligentă, ceea ce nu se întâmplă în cazul Moldovei.

De ce considerați că direcția de integrare în ue nu oferă perspective largi?

Vedem deja ce aduce această inițiativă de aderare la UE. În primul rând pentru că nu ne aşteaptă nimeni acolo cu colaci în coadă. Este suficient să vedem structura exporturilor spre UE ca să înțelegem că produsele noastre tradiționale nu vor ajunge acolo degrabă. Totodată, cea mai mare parte a populației este împotriva integrării, or realizarea acestui proces în mod forțat ar crea multe conflicte. Apropo, acest lucru deja se întâmplă în diferite regiuni ale țării. Noi pierdem o parte din suveranitatea noastră politică, economică şi socială, în schimb nu este clar ce vom obține. Foarte mult se speculează că noi vrem salarii ca în Europa, „salarii ca în Franța”, dar noi ştim că asta nu este real şi nu va fi real nici în 15, nici în 20 de ani, pentru că diferența dintre economia Franței şi a noastră este foarte mare. De ce nu ni se arată salariul din Bulgaria şi starea de lucruri la care a ajuns țara asta după şapte ani de le aderarea la UE şi un lung proces de asociere. Salariul mediu în Bulgaria este de zece ori mai mic decât media statelor din vest, iar economia, practic, distrusă. Sunt foarte multe exemple despre care am putea vorbi.

În cinci ani de zile am auzit declarații de genul „Vrem o justiție ca în Europa”. Cei de la guvernare nu au făcut nimic, deşi nimeni nu i-a împiedicat să o facă.

Revenind la întrebarea dvs., astăzi, din punct de vedere eco- nomic, a creşterii garanțiilor sociale, a stabilității politice şi a asigurării suveranității statului, aderarea la Uniunea Vamală este mult mai atractivă pentru Moldova. E revoltător că, în timp ce în foarte multe sate de la noi există copii aproape analfabeți, căci şcoala din satul lor s-a închis şi ei nu reuşesc să se deplaseze în altă localitate, în timp ce bătrânii nu se pot duce la spitalul raio- nal pentru că nu au bani, la televizor se aude: „Vrei la München, vrei la Paris sau Praga?”.

În UE sau în Uniunea Vamală, în orice uniune ne-am afla, voința politică este esențială. Dacă există voință politică de a schimba unele lucruri, ele se schimbă şi asta poate fi realizat într-un an- doi. Trebuie să ai un mandat politic şi să vrei să schimbi lucrurile constructiv.

Atât timp cât o țară este coruptă, ea nu are niciun viitor. Dacă guvernarea este schimbată, şi ea va fi schimbată, lichidarea corupției fiind posibilă. Prin lege.

Dvs. de ce ați ales socialismul si ce relevanță are el în etapa actuală în societate?

Pentru că sunt adeptul unui stat social. Un stat social înseamnă garanție pentru toată lumea, oportunități egale de acces la studii, de acces la muncă, condiții egale în ceea ce priveşte salarizarea. Pentru că pledez pentru echitate socială, pentru dreptate socială, pentru justiție socială – de asta cred în socialism.

În Republica Moldova, socialismul înseamnă şi consolidarea statalității. Dacă o să continuăm cu politici neoliberale, ultra-ca- pitaliste şi unioniste, Moldova poate pur şi simplu să dispară de pe harta lumii, cu datorii financiare şi conflicte etnice.

Text: Doina Popa. Foto: fotoroom.md