[:md]

Situația demografică din mediu rural în Republica Moldova nu este una tocmai îmbucurătoare deja de ani buni. Datele recente ale Comisiei Naționale pentru Populație și Dezvoltare arată că în ultimii ani se atestă atât îmbătrânirea populației la sate cât și depopularea acestora ca urmare a migrației. Astfel, Moldova riscă să rămână, în câțiva ani, fără sate, relatează Actualități.md.

Scăderea demografică la sate în ultimii 10 ani o denotă diminuarea numerică a populaţiei rurale cu un ritm mai avansat, având în medie anuală o diminuare de 4,3 mii locuitori, faţă de 3,7 mii în mediul urban. Populaţia tânără la sate s-a micşorat, astfel că în comparaţie cu situaţia anului 2000, cota tinerilor până la 18 ani în totalul populaţiei rurale a descrescut de la 33,6% la 25,6%.

Circa două treimi din numărul total al vârstnicilor locuiesc în mediul rural, arată datele unui studiu recent. În sate se constată că fiecare a treia persoană este în vârsta cuprinsă între 60-64 ani, iar 13,7% sunt persoanele care au mai mult de 80 ani.

În același timp, circa 15 la sută din totalul tinerilor în vârstă de 15-29 ani sunt plecaţi peste hotare la lucru. Numărul estimativ al migraţiei de muncă în rândul tinerilor constituie 135,5 mii. Din totalul acestora, 78,2% sunt tineri de la sate.

Potrivit Biroului Naţional de Statistică, anul trecut, peste 33 mii de oameni şi-au schimbat locul de trai în interiorul ţării, capitala fiind cea mai atractivă pentru aceștia. Oraşul Chişinău atrage circa o treime din toţi imigranţii interni. Mai mult de 90 la sută dintre aceștia sunt persoanele în vârstă aptă de muncă, cu vârste cuprinse între 20 și 34 ani.

Specialiștii susțin că bilanţul migrator negativ în mediul rural este determinat de insuficienţa şi incertitudinea locurilor de muncă, venituri mici, lipsă de protecţie socială şi a serviciilor publice, salarii reduse sau condiţiile de viaţă inacceptabile.

Cauzele mobilităţii pot fi diferite şi uneori de ordin personal, totuși cel mai important rămâne a de ineficiența serviciilor publice la nivel local în domeniile învăţământului, asistenţei sociale, îngrijirii medicale, alimentaţiei cu apă şi canalizare sau a infrastructurii rutiere ce nu favorizează dezvoltarea locală şi devin premise de instabilitate demografică.