[:md]
La 4 martie 2016, CC a redat cetățenilor dreptul de a alege seful statului. Mai mulţi cetăţeni au apreciat decizia Curţii Constituţionale drept o victorie a opoziţiei.
E cazul să recunoaştem că, să nu fi fost protestele PSRM, PN, Platforma DA, guvernarea nu ar fi făcut aceste cedări nici în ruptul capului.
Este curios şi faptul că decizia CC a coincis cu expirarea termenului ultimatumului din partea Forumului Civic şi cu vizita în Moldova, la data de 3 martie, a asistentul adjunct al Secretarului de Stat al SUA, Bridget Brink. Totodată, această decizie a apărut, practic, a doua zi după declaraţiile lui Dodon şi Usatîi despre intenţia de a da în ziua alegerii preşedintelui ţării, lupta decisivă.
Pentru a evita evenimentele care au avut loc la 20 ianuarie, păpuşarul a preferat să cedeze.
Jocul CC
Din momentul în care Alexandru Tănase a fost numit preşedinte al Curţii Constituţionale, majoritatea deciziilor acestui organ trezesc îngrijorări serioase. Printre ele este şi anularea legilor anti-raider, şi recunoaşterea caracterului prevalator al Declaraţiei de Independenţă faţă de Constituţie chiar dacă, potrivit articolului 7 al celei din urmă, Constituţia este legea supremă a ţării. Nu mai vorbim despre limitarea competenţelor preşedintelui ţării prin retragerea dreptului acestuia de a desemna candidatura la funcţia de prim-ministru la propria discreţie. În acest context, CC practic a anulat articolul 98 al Constituţiei!
Ultima decizie face parte din aceeaşi serie. Pe de o parte, ar fi un non-sens să nu te bucuri că cetățenilor le-a fost oferit dreptul de a-şi alege preşedintele ţării. A fost o opţiune a opoziţiei, este o dorinţă a peste 80 % din populaţie. Pe de altă parte, te pune în gardă însăşi metoda de soluţionare a problemei. De cînd CC a devenit împuternicită să anuleze prin proprie decizie un articol din Constituţie? Acest lucru îl poate face doar Parlamentul!
Mai mult ca atît, la data de 18 mai 2001, CC a recunoscut constituţionalitatea hotărîrilor Parlamentului referitor la modificarea Constituţiei. Şi iată, după 15 ani de zile, deja într-o altă componenţă, CC adoptă o decizie opusă. Şi asta în condiţiile în care deciziile CC „nu pot fi revizuite”. Reieşind din această logică, interpelarea parlamentară din partea PLDM nici nu putea fi acceptată spre examinare. Or, anterior, CC a respins sesizarea PSRM şi PLDM. Totuşi, interpelarea PLDM a fost acceptată dintr-un singur considerent – să nu se creeze impresia că guvernarea cedează sub presiunea protestelor. Totodată, scopul era în respingerea reformei promovate de PSRM şi Platforma DA.
Reiese că în prezent CC poate să anuleze orice: neutralitatea ţării, pentru că pe teritoriul ei staţionează „trupe militare străine”, autonomia găgăuză, Declaraţia de Independenţă, care probabil a fost adoptată cu încălcarea procedurii şi Constituţiei sovietice, care prevede mecanismul de referendum pentru ieşire din componenţa URSS. De fapt, CC şi-a asumat împuternicirile Parlamentului şi a întregii puteri de stat, fiind instituţia cheie care asigură capturarea statului.
Bulversează şi faptul că, în conformitate cu prevederile Constituţiei din anul 2000, preşedinte al ţării putea deveni un cetăţean în vîrstă de la 35 de ani în sus. De ce CC nu a păstrat această normă, ci a păstrat-o pe cea actuală de 40 de ani? Nu este clar. Oare chiar pentru a face imposibilă participarea la alegeri a liderului PN, R. Usatîi?
Planurile Păpuşarului
Nu încape îndoială că păpuşarul a mers la aceste cedări sub presiunea opoziţiei. Prin acest gest, păpuşarul ucide cîţiva iepuri odată:
- Elimină de pe agenda publică problema protestelor.
- Soluţionează problema alegerilor anticipate.
- Aplică o lovitură Platformei DA. Colectarea de semnături, efectuată de aceasta, îşi pierde sensul. Deci, creşterea ratingului formaţiunii asociată acestei activităţi, ar trebui şi ea să se stopeze.
- Creează o ruptură adîncă în rîndurile opoziției. Pe de o parte, interzicîndu-i lui Usatîi să participe la alegeri, el îl instigă împotriva lui Dodon. Liderul PN va fi convins că toate s-au făcut planificat, pentru a-l împiedica pe el personal să partipe în campanie. Nimeni nu va sta să asculte discuţiile despre lansarea împotriva PSRM a clonei PRSM. Pe de altă parte, Dodon şi Năstase, care pînă acum au acţionat sincronizat și concertat, vor deveni concurenţi electorali şi vor fi nevoiţi să se critice reciproc, să se contrazică şi să se acuze reciproc.
- Stabilizează şi, principalul, legitimează sistemul de guvernare. Actualmente, Păpuşarul are două probleme de rezolvat – gradul înalt de neîncredere faţă de noua guvernare (90-95%) şi acuzaţiile precum că guvernarea este nu una pro-europeană, ci mafiotă. Este clar că principalii favoriţi vor fi I. Dodon, care imediat va fi numit „mîna Moscovei”, şi candidatul Păpuşarului (Lupu, Candu, Tănase etc.). Evident, candidatul oligarhului va deveni imediat „pro-european”. Va începe isteria care va respecta modelul electoralelor chişinăuiene, cu ţipete, vaiete, bocete isterice. Chipurile, gata, vine Dodon-vin și tancurile! În această ecuaţie, dacă va fi turul doi, toţi politicienii de dreapta, inclusiv cei de opoziţie faţă de actuala guvernare, Andrei Năstase (Platforma DA), Maia Sandu (PAS), Iurie Leancă (PPEM), Ion Hadîrcă (PLR), vor fi nevoiţi să susţină candidatura Păpuşarului pentru a salva „cursul pro-european”!
Şi dacă recunoaşteţi că el salvează cursul european, recunoaşteţi că este pro-european. În acelaşi timp, Dodon va fi „ciomăgit” cel mai mult de cei de stînga – PCRM, PSDM, RPSM, probabil şi Partidul Nostru. După scrutin, ratingul Platformei DA se va eroda, Maia Sandu va scade şi ea simţitor. Partidul Nostru, cel mai probabil va suporta un atac serios, urmat de scindarea formaţiunii. Păpuşarul îşi va consolida puterea, devenind un „pro-european” recunoscut. Cetăţenii ţării, prostiţi de propagandă, aşa cum a fost în cazul cu Dorin Chirtoacă, chiar a doua zi îşi vor regreta amarnic votul. Dar va fi prea tîrziu…
- Oferind opoziţiei dreptul de a alege preşedintele ţării, păpuşarul contează să provoace mila Occidentului, obţinînd de acolo sprijin şi, principalul, bani. Argumentele păpușarului vor fi următoarele: Procurorul a fost demis, preşedintele Băncii Naţionale demis şi el, CEC-ul îl transmitem opoziţiei, legea privind procuratura am adoptat-o…
Ce mai vreți?
Boicotarea alegerilor?
Deja de pe acum, unii lideri de stînga fac îndemnuri către cetățeni de a boicota alegerile prezidenţiale nelegitime. Argumentul în acest context te uimeşte prin naivitate – Constituţia a fost modificată în mod nelegitim, deci şi alegerile sînt nelegitime. Interesantă situaţie se creează. De fapt, la noi din anul 2009, guvernarea este nelegitimă, alegerile sînt falsificate, Constituţia de fiecare dată este compromisă.
Şi ce-i de făcut? Să renunţăm la luptă şi să oferim păpuşarului toată puterea în ţară? Boicotul spre asta duce.
Să lăsăm ţara fără speranţă şi chiar fără şansă la un viitor mai bun? Sau poate, opoziţia să renunţe la mandate? În acest caz, locurile celor din opoziţie vor fi ocupate de persoane din majoritatea de guvernare şi Păpuşarul va avea nu 58, ci 101 de deputaţi.
În acest caz, este greu să nu fii de acord cu argumentele lui Victor Josu: „dacă propuneţi boicotarea alegerilor, logica luptei politice vă dictează următoarea consecutivitate: trecerea în ilegalitate, crearea de celule ilegale, formarea de grupuri de luptă, pregătirea răscoalei armate”…
Ulciorul nu merge de multe ori la apă
Bineînţeles, oligarhul le-a planificat bine pe toate. Dar asta nu înseamnă că toate-i vor reuşi. Astăzi, el se simte ca un șacal rănit, urmărit de o ceată întreagă de vînători.
El este încolțit de opoziţie, de Forumul Civic, de Occident. Vistieria este goală, Occidentul refuză să dea bani, criza în economie se aprofundează, rezultate palpabile nu-s și în viitorul imediat nu vor fi.
Majoritatea în CMC s-a destrămat, ceea ce-l irită pe Ghimpu care deja a ameninţat că va părăsi majoritatea parlamentară. Încrederea faţă de guvernare înregistrează indicatori extrem de modeşti şi toate iniţiativele ei sînt supuse criticii.
Toţi văd peste tot intrigi/capcane/hoții. Şi 39 de deputaţi (PLDM, PCRM, PSRM), care au sprijinit declaraţia socialiştilor despre Moldova – stat capturat – toate acestea confirmă criza profundă. Păpuşarul nu a reuşit să devină prim-ministru. Nu va reuşi să devină nici preşedinte. El a fost nevoit să-l sacrifice pe Procurorul General, pe guvernatorul Băncii naţionale, să cedeze în problema alegerii preşedintelui ţării. În curînd, îl va sacrifica şi pe V. Chetraru (CNA). Cedînd alegerile prezidenţiale, el l-a tras pe sfoară pe Voronin, căruia i-a promis această funcţie anterior. Cu toată influenţa oligarhului asupra CC, el nu reuşeşte de fiecare dată să obţină ceea ce-şi doreşte. Există păpuşari de categorie mai înaltă – la Bucureşti şi la Departamentul de Stat al SUA. Anume de aceea CC i-a retras Parlamentului dreptul de a-l demite pe preşedintele ţării prin votul a 2/3 din deputaţi, aşa cum o dorea oligarhul. Preşedintele poate fi demis doar de popor în cadrul unui referendum.
Dacă opoziţia îşi va putea coordona acţiunile, şansa la victorie este foarte înaltă. Şi anume pentru candidatul de stînga – I. Dodon. Isteria europeană poate eșua, deoarece ponderea susţinătorilor Uniunii Euroasiatice este cu 10 la sută mai mare. În aşa circumstanţe, orice candidat al lui Plahotniuc va fi condamnat la eşec. Va fi suficient să se spună că este omul Păpuşarului. Nivelul de ură faţă de guvernare este atît de înalt, încăt chiar și Apostolul Petru, dacă va fi înainta de ea, poporul va vota contra lui!
Şi dacă preşedinte al ţării va deveni I. Dodon sau un oarecare alt candidat din partea opoziţiei, oligarhatului îi va fi aplicată o lovitură grea. Preşedintele ţării are dreptul să dizolve Parlamentul, să numească judecători, să inițieze referendumuri. El este comandantul suprem şi tot el întruneşte Consiliul de Securitate.
Vă imaginaţi un preşedinte care emite un decret prin care declară statul capturat de către oligarhi, chemîndu-i pe toţi la proteste şi revoluţie?
Sau unul care va revoca ordinele și medaliile Păpuşarului, ale lui Ghimpu, ale lui Leancă etc?
Sau unul care avînd acces la datele SIS, face publice anumite scheme, afaceri, crime odioase?
Şi cum aţi aprecia următorul tablou: la şedinţa ONU, OSCE, CSI, APCE sau Parlamentului European, preşedintele ţării declară deschis că puterea în ţara sa este deţinută de mafie şi că este inuman s-o spijini.
Cît va dura o astfel de guvernare?
Sursa: Bogdan Țîrdea
