[:md]
Ajunul Crăciunului e ziua cînd preotul vesteşte Naşterea Domnului, zi de post negru şi de colindat, prilej de bucurie şi de rugăciune. Pe masa din Ajun se pun copturi în dar pentru sufletele celor adormiţi. Ajunul anunţă luminoasa sărbătoare. Tradiţiile creştine ţin de suflet şi de trup.
Ajunul Crăciunului este ultima zi de post din Postul Naşterii Domnului. Acest post, care începe în ziua de 27 noiembrie şi se încheie în ziua de 6 ianuarie, ne aduce aminte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat, în post şi rugăciune, aşteptînd venirea lui Mesia, Mîntuitorul lumii.
Dacă primele 39 de zile ale acestui post sunt mai uşoare, din punct de vedere alimentar, între ele existînd mai multe zile în care Părinţii Bisericii au rînduit "dezlegare la peşte", cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspră postire, adică de ajunare, scrie Teodor Danalache pentru crestinortodox.ro. Obiceiul de a ajuna în această ultima zi a postului este consemnat încă din secolul al IV-lea.
Astfel, în ajunul Crăciunului, fiecare credincios ajunează după putere, pînă la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), fără să mânânce nimic. În unele zone, credincioşii ajunează până mai târziu, aşteptând răsăritul luceafărului de seară, în amintirea stelei care a vestit magilor Naşterea Domnului.
După ceasul prânzului, spre seară, se obişnuieşte să se mănânce grâu fiert, amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului Prorocului Daniel şi al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16). Această zi de post aspru mai aminteşte şi de postul ţinut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, erau botezaţi şi împărtăşiţi pentru prima dată cu Sfintele Taine, în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare.
În seara zilei de ajun, credincioşii obişnuiesc să mănânce o mâncare dulce, numită în popor "Scutele lui Iisus". Cu făină, apă şi sare se frământă nişte lipii subţiri care se coc pe plită. Acestea se înmoaie într-un sirop dulce (apă cu miere sau zahăr) şi se presară cu nuca măcinată.
Naşterea Domnului este anunţată în lume de creştini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, fiind copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu acele turte numite "Scutecelele lui Hristos". Pentru că până după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun este încă post, colindătorii trebuie şi ei primiţi cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).
Darurile sunt copturi şi se pregătesc cât să îmbodobească masa din Ajun: covrigi şi covrigei, colaci şi colăcei, pentru copiii care colindă, pentru colindătorii feciori, pentru preot, pentru pus pe masa de Crăciun, pentru trimis la naşi, pentru pomana celor adormiţi. Se spune că în cele douăsprezece zile dintre ani, sufletele morţilor vin să petreacă alături de cei vii. Pe masa din Ajunul Crăciunului se pun daruri şi pentru ei, turte muiate în sirop de zahăr şi presărate cu nucă pisată, grâu fiert cu miere, prune fierte, bob bătut.
