[:md]
Salariul extrem de mic, clasele aglomerate, birocraţia excesivă, munca stresantă, atitudinea critică din partea cadrelor didactice cu experienţă, elevi dependenţi de internet, toate acestea sunt motivele pentru care tinerii specialişti, cei care au finalizat o facultate în domeniul ştiinţe ale educaţiei, evită un loc de muncă în şcoală, scrie Ziarul de Gardă.
În prezent, lipsa cadrelor didactice rămâne una dintre problemele acute ale societăţii. Tinerii specialişti care finalizează o facultate aleg să profeseze în alte sfere şi evită munca de pedagog. În municipiul Chişinău, bunăoară, sunt disponibile mai mult de 40 de locuri de muncă în instituţiile de învaţămînt gimnazial şi liceal. Deşi Guvernul R. Moldova a anunţat despre majorarea salariilor cu circa 8,6%, fiecare profesor, în funcţie de gradul didactic, urmează să primească cu 200 — 450 de lei mai mult decît în 2015. Acest fapt nu a influenţat situaţia, astfel încît în mai multe şcoli lipsesc diverşi specialişti. Pentru a-i motiva pe proaspeţii profesori să lucreze în sate, Guvernul le acordă indemnizaţii unice de pînă la 30 de mii de lei, locuinţe gratuite sau bani pentru închirierea acestora. Însă tinerii nu vor să lucreze în educaţie, pentru că, spun ei, salariile sunt mici, iar situaţia nu se va schimba prea curînd.
Mulţi studiază, puţini ajung profesori
Tinerii nu ocolesc facultăţile cu profil pedagogic, dimpotrivă, mulţi dintre ei aleg să-ţi facă studiile în acest domeniu, absolvesc, dar aşa şi nu mai ajung profesori. Anual, în R. Moldova, sunt pregătiţi mai mulţi profesori decît ar fi nevoie, dar şcoala, totuşi, rămîne neacoperită cu personal didactic. Prea puţini tineri absolvenţi ajung în sălile de clasă, iar cei care au decis să îmbrăţişeze această profesie ştiu că este doar pentru un timp, pînă finalizează studiile de master ce le-ar permite să se reprofileze şi să se distanţeze pentru totdeauna de şcoală. Potrivit datelor oferite de Ministerul Educaţiei al R. Moldova, în 2013-2014, numărul de studenţi care făceau studii pedagogice era de 14657 persoane, iar numărul elevilor ce studiau pedagogia în colegii era de 2005 persoane. Majoritatea absolvenţilor nu ajung să predea în şcoli, astfel, doar 5,4 % dintre pedagogi au o vechime de muncă de pînă la doi ani. Totodată, 58% dintre cadrele didactice au o vechime de muncă de peste 20 de ani. În 2013, circa 34,2 mii de cadre didactice din instituţiile de învăţămănt primar şi secundar general erau de vârstă pensionară. Aceştia erau acceptaţi la muncă din lipsa tinerilor pedagogi.
„E riscant să devii pedagog. Riscant şi ieftin”
Tinerii care au absolvit o facultate cu profil pedagogic au motivele şi explicaţile lor pentru care preferă să rămînă departe de şcoală. „Marea provocare constă în faptul că o parte considerabilă din viaţă ţi-o dedici unei munci stresante, care cere mult efort şi investiţie, dar care este puţin valorificată”, afirmă Maria Rotaru, studentă la Pedagogie. „Un alt factor pentru care tinerii specialişti nu vor să profeseze în şcoli este salariul mic, insuficient pentru a supravieţui în R. Moldova. Trebuie să recunoaştem, mulţi pedagogi abia de reuşesc să-şi întreţină familiile şi să-şi acopere cheltuielile zilnice. Unde mai pui că trebuie să ai resurse la fiecare oră, ca să transformi lecţiile într-un proces interactiv. De cele mai multe ori, cheltuielile făcute în acest scop revin tot profesorului. Şcoala nu are bani. Profesorii nu mai au statutul de atotştiutori, întrucât nu ei sunt singura sursă de informaţii, aşa cum a fost acum 40 de ani. Concurentul lor este internetul. Internetul, prin avalanşa de informaţii, distruge treptat gândirea logică, memoria tinerei generaţii. Copiii nu mai vor să gândească, iar cu acest tip de oameni, mare parte a zilei, e obligat să lucreze pedagogul. E riscant să devii pedagog, riscant şi ieftin… Le mulţumesc tuturor profesorilor care au investit timp, cunoştinţe şi sănătate ca eu să devin Om. Personal nu ştiu dacă voi ajunge pedagog, chiar nu ştiu…”
Vasile Manică, student în anul IV la Facultatea de Istorie şi Geografie, susţine că e mai rezonabil să activezi în alte sfere, şi nu în şcoală. „În primul rînd, cea mai mare sperietoare pentru un tînar specialist sunt formalităţile, unele proiecte care, pur şi simplu, sunt de prisos, dar care necesită timp pentru elaborare. În al doilea rând, o influenţă negativă o are şi atitudinea, deseori răuvoitoare, a cadrelor didactice cu experienţă de muncă faţă de iniţiativele tinerilor specialişti. Acest factor te face să te îndoieşti că vei reuşi. Salariul prea mic al unui profesor, precum şi numărul mare de elevi în clase, te determină să renunţi la munca pedagogică”.
Lucrez pînă la sfârşitul anului şi plec
Continuarea pe zdg.md
