[:md]
Alegerile prezidenţiale din 30 octombrie, 2016, s-au produs. Candidatului forțelor patriotice și antioligarhice, Igor Dodon, nu i-au ajuns doar 2% pentru a cîștiga din primul tur.
DREAPTA E ÎN STARE DE ŞOC!
Prezenţa la scrutin a constituit 49,17%, adică a fost ceva mai mică decît la alegerile parlamentare din 2014 (atunci, la votare au participat 57,28% din alegători).
Pentru candidatura lui Igor Dodon s-au pronunţat 48,23% din cetăţenii Moldovei! Maia Sandu, care a fost sprijinită de toate partidele din fosta alianţă (PLDM, PLR, PAS, Partidul Democrat) plus Partidul Ecologist şi Platforma DA, a acumulat doar 38,42% din voturi.
Dumitru Ciubaşenco a acumulat 6,03%, iar Iurie Leancă — 3,11% din voturile moldovenilor, Mihai Ghimpu — 1,8%, Valeriu Ghileţchi — 1,08%. Ceilalţi candidaţi — Laguta, Radu, Guţu – au acumulat mai puţin de un procent din voturile alegătorilor. Adică, mai puţin decît numărul de semnături colectate pentru înregistrarea candidaturii.
Întreaga oligarhie de guvernămînt şi dreapta pro-unionistă a ajuns într-o stare de şoc. Ei nu s-au aşteptat la un rezultat atît de impresionant din partea socialiştilor — la limita unei victorii depline în primul tur. A început isteria.
LA JUMĂTATE DE PAS DE VICTORIE
Cifrele vorbesc de la sine. Victoria era posibilă şi în primul tur, chiar dacă la început cuiva acest lucru îi părea a fi din domeniul science fiction.
În ciuda consolidării pe care au manifestat-o cele şase partide, reunite în jurul lui Sandu, cei de pe stînga au mers de sine stătător în două coloane. În cazul în care Usatîi şi Dodon ar fi ajuns la o înţelegere, liderul PSRM ar fi învins cu un scor zdrobitor de 54%. Dodon ar fi învins dacă Ciubaşenco nu l-ar fi acuzat, alături de cei de pe dreapta, de legături cu Plahotniuc. Şi asta în situaţia cînd însuşi Dodon evita orice atacuri, fiind unicul politician care a condamnat guvernarea şi l-a sprijinit pe liderul „PN” cînd împotriva acestuia din urmă a fost deschis un dosar penal.
Acum nu are sens să încercăm a înţelege care au fost motivele reale ale lui Usatîi/Ciubaşenco. Să explice ei înşişi de ce dreapta s-a consolidat, iar ei au refuzat să o facă, de ce dreapta îl laudă pe Usatîi pentru că l-a împiedicat pe Dodon să învingă din primul tur. Şi de ce, încă la 8 august, în cadrul unei emisiuni televizate de la Jurnal-TV, Sandu a declarat că Usatîi va face un mare serviciu Moldovei dacă îşi va înainta candidatul propriu. Or, doar asta îl va opri pe Dodon. După cum am văzut în continuare, Usatîi aşa a şi făcut.
Cel de-al doilea aspect negativ este campania de boicotare din partea PCRM şi a Partidului Şor. Bineînţeles, am menţionat deja că adepţii boicotului au suferit înfrîngere. Lumea a ieşit la vot, alegerile au fost recunoscute valabile. Totuşi, sarcina lor a fost ca scrutinul să fie boicotat anume de alegătorii de stînga şi ca anume candidatul stîngii să nu poată învinge.
În timp ce dreapta şi-a mobilizat toate forţele” pentru lupta decisivă”, în timp ce toţi candidaţii de prisos au fost convinşi să abandoneze cursa electorală în favoarea Maiei Sandu, cei de stînga s-au întrecut la critici faţă de Dodon, la intimidarea şi buimacirea alegătorului.
Mai ales, acest lucru le-a reuşit în Găgăuzia, Cantemir etc. Respectiv, dacă se va reuşi mobilizarea Găgăuziei, a nordului, a capitalei, victoria va fi convingătoare şi incontestabilă. Nu vor ajuta nici un fel de falsificări.
DESPRE HIMERELE ELECTORALE
Fără doar şi poate, turul doi a fost posibil datorită boicotului şi dispersării ce domină în rîndul forţelor de stînga. Totuşi, şi-au spus cuvîntul şi tehnologiile politice, şi intoxicarea masivă a creierilor alegătorilor.
Puţină lume a observat că Sandu a fost sprijinită deschis de toţi oligarhii: Plahotniuc, Ţopa, Lucinschi, Sturza. I-au făcut jocul Voronin şi Şor. Probabil, aceştia sau erau flataţi, sau erau amuzaţi de mesajul ei despre lupta cu oligarhii. Totodată, întreaga AIE s-a consolidat în jurul candidaturii sale.
Mai mulţi alegători, la fel, nu au observat că majoritatea celor care critică opoziţia au asupra lor dosare penale. Cineva este ţinut din scurt de Interpol şi FBI, cineva – de Procuratura Generală a „păpuşarului”. Important este că ei toţi sînt impuşi să facă acelaşi joc – victoria candidatului lui Plahonuland!
Întreaga campanie a lui Sandu şi a adepţilor ei s-a construit pe „legarea” lui Dodon de „păpuşar”. Şi asta în pofida faptului că „păpuşarul” a susţinut-o personal pe Sandu şi pe 17, şi pe 20 octombrie.
Apropo, la 28 octombrie, I. Dodon i-a propus lui Sandu şi altor concurenţi să semneze un angajament de a nu colabora cu „păpuşarul”, de a evita alianţele cu el, de a nu-l numi prim-ministru, de a dizolva Parlamentul. Credeţi că Sandu a semnat acest angajament? Bineînţeles, că nu!
Mai sînt întrebări?
DIRECT DE LA NĂSTASE
Am declarat deja că Năstase a fost frînt de americani. FBI l-a presat pe Victor Ţopa, iar acesta pe finul său, Andrei Năstase.
Astfel, pe 28 octombrie, în spaţiul virtual a apărut o înregistrare audio, în care Năstase recunoaşte că a fost înfrînt de bandiţii din interior şi din exterior. Punctul culminant din înregistrare îl constituie mărturia lui Năstase precum că Sandu este un proiect al „păpuşarului”! Autenticitatea înregistrării a fost confirmată de cei doi interlocutori – A. Slusari şi însuşi A. Năstase.
Acum vă daţi seama că Năstase a fost pur şi simplu impus să facă alianţă cu Sandu pentru a consolida în jurul acesteia întregul electorat protestatar, care reprezenta o ameninţare pentru alianţă şi oligarhi? Astfel, au reuşit să ucidă doi iepuri odată…
TACTICA DE COLONIZARE
Repet: pentru unionişti şi dreapta radicală este important ca nici un adept al relaţiilor de prietenie cu Rusia să nu ajungă Preşedinte. Nu contează ce vor spune. Pentru ei este importat să discrediteze, să creeze obstacole în calea spre victorie. La fel, nu are importanţă cine anume vine cu acuzaţii. Merită atenţie doar două aspecte — existenţa de dosare penale şi conturile în Occident.
Occidentul îşi face jocul după şabloane: sau şantajează prin îngheţarea conturilor, aşa cum a fost, în 2003, cu liderul PCRM, şi în 2010, cu „păpuşarul”, sau şantajează prin FBI – prin dosare penale, ceea ce se întîmplă acum.
Ulterior, este ales un candidat al guvernării în calitate de „opoziţionist”, aşa cum a fost în Georgia (Saakaşvili — ministru la Şevardnadze) sau în Ucraina (Poroşenko – ministru la Ianukovici). În jurul acestui candidat este consolidată toată opoziţia.
Apropo, la 31 octombrie, Sandu a declarat despre „codul galben” al pericolului. A demonstrat tuturor şi prin panglicile galbene de genul „celor ale lui Urechean”…
Prin acest gest, Sandu a recunoscut că nu poate învinge prin metode legale. Totuşi, Sandu nu va risca să declanşeze revoluţia. Manichiura nu-i permite să poarte drapelul de luptă… Unde mai pui că nu se prea simt bine, în ultimul timp, „revoluţionarii” Departamentului de Stat al SUA: în Armenia, Kazahstan, Belarus, Rusia. Peste tot doar esecuri.
STÎNGA VA ÎNVINGE
Şi, totuşi, Maia Sandu are dreptate: victoria sa este imposibilă în principiu. Avînd susţinerea a 6 partide, inclusiv PDM, ea a acumulat 38%, adică 541 184 voturi.
Dodon a acumulat 48% (679 380 voturi), ceea ce este cu 130 000 voturi mai mult.
Respectiv, Dodon ar avea de acumulat doar 2% pentru victorie, iar Sandu tocmai 12%.
Chiar dacă toţi ceilalţi participanţi la cursa prezidenţială (cu excepţia lui Ciubaşenco), adică Leancă – 43 809, Chimpu – 25 327, Ghilenţchi – 15 169, Laguta – 10 611, Radu – 5 635, Guţu – 2 436, îi vor ceda lui Sandu propriile voturi, ea va acumula 641 171 de voturi.
Altfel spus, Dodon are cu 30 000 de voturi mai mult decît toată dreapta la un loc!
Dacă Dodon acumulează toate voturile lui Ciubaşenco (84 984), obţinem cifra de 764 364. Asta va fi cu 100 000 de voturi mai mult decît pentru Sandu! De fapt, lui Dodon îi vor fi suficiente şi 1⁄3 din voturile lui Ciubaşenco pentru a învinge.
Sandu ar putea învinge doar cu condiţia că toată dreapta şi Ciubaşenco se vor consolida în jurul oligarhilor.
Nu trebuie să uităm că şi aceste voturi, exprimate pentru Sandu, s-au acumulat, în mare parte, datorită abandonării cursei de către Marian Lupu. Toate sondajele îi ofereau lui Lupu 10-12%. Dacă vom aduna la acestea cele 28% obţinute de Sandu de la Năstase, obţinem rezultatul său maxim.
În realitate, ratingul lui Sandu nu mai are de unde creşte. El şi-a atins plafonul. O confirmă şi sondajele de ultimă oră.
Potrivit Barometrului de Opinie Publică, prezentat la 20 octombrie, în turul doi al scrutinului, indiferent de candidatul care va concura împotriva lui Dodon, acesta din urmă, oricum, este de neînvins.
